Auzisem că aceasta e mai grea decât prima, dar n-am crezut până nu am testat. Într-o seară de marți am fost la C-Core. Și lucrurile s-au desfășurat așa:

Încălzirea. Totul bine: rotiri de trunchi, de cap, fandări, sărituri etc. Mi-a crescut puțin pulsul, dar nimic special față de încălzirile de la alte clase.

Primul circuit. În caz că nu știi, antrenamentul de C-Core este format din patru circuite, fiecare a câte opt mișcări. Dificultatea exercițiilor crește pe măsură ce se trece la un nou circuit. Primul a fost OK – simțeam că începe să ardă abdomenul și că ușor-ușor rămân fără suflu. Dar le-am putut face pe toate: semigenuflexiuni în viteză, crab (sună complicat, dar în primă fază nu e), V sits, jumping jacks și alte câteva.

Al doilea circuit. A început distracția. Fiecare exercițiu a avut ceva în plus, cât să devină puțin mai dificil. Am început să obosesc și să-mi conștientizez tot mai mult abdomenul. După reacțiile celor din sală, unii simțeau chiar mai mult ca mine. Începuseră să mă doară oblicii și centrul abdomenului – deci lucram musculatura din profunzime, mi-am dat seama ulterior.

Al treilea circuit. Totul a devenit și mai greu. După primele trei exerciții m-am uitat la ceas. Mai aveam încă vreo 15 minute din oră. Făceam mountain climbers cu flotare explozivă, crabul în mare viteză sau niște genuflexiuni izometrice – simțeam că nu mai pot, dar și că merită efortul să continui. Și, mai mult decât atât, deși probabil era doar o chestie mentală, aveam senzația că abdomenul devine tot mai încordat, mai puternic și mai definit.

Al patrulea circuit. Anca Surdu, cea care ținea clasa, ne-a anunțat că urmează un mix din cele mai grele exerciții făcute anterior. Cred că mi-a stat pulsul o secundă atunci. În fine, mai aveam vreo opt minute până la final. Trebuia să rezist. Numărul de flotări explozive a crescut (e incredibil cât de bine îți pot lucra flotările abdomenul), la fel și viteza de la abdomenele cu cot-genunchi opus, fiecare rotire de trunchi era făcută și mai profund, fiecare săritură mai exploziv. La final, eram toți epuizați, ușor amețiți, dar cu un zâmbet pe față. Cred că fiecare se gândea că e cu un pas mai aproape de pătrățele.

Și nu erau departe de adevăr. Eu una, după primele luni de C-Core, varianta 1, am văzut schimbări destul de mari pe abdomenul meu și aveam o postură mai bună. Acum, înainte de noua variantă de C-Core făcusem o pauză din motivele medicale. Deci antrenamentul a fost bine-venit. Chiar dacă ești începător sau avansat te-aș sfătui să mergi la clasă, pentru că lucrează excelent zona centrală a corpului și, cu ajutorul instructorului, o poți adapta la nevoile tale. Mai mult, ai nevoie doar de o clasă ca să… devii dependent.