Află ce beneficii îți aduce și la ce riscuri te expune fiecare tip de teren, apoi alege ce ți se potrivește cel mai bine.
Înainte să citești tot articolul trebuie să știi că indiferent de suprafața pe care vei alerga, vei avea nevoie de aproximativ 3 săptămâni pentru acomodare. Gândește-te serios și creează-ți un obicei din asta, iar noi te ajutăm să alegi cea mai potrivită suprafață pentru antrenamentul tău.
Trotuar
Beneficii: Câștigi timp – acesta este cel mai mare beneficiu. Dacă vei alerga pe trotuar, antrenamentul tău va începe în momentul în care vei ieși din casă și se va termina… tot acasă. Este cea mai bună suprafață pentru cei care nu se antrenează pentru vreun maraton, dar vor din când în când să facă mișcare.
Riscuri: Orice sportiv de performanță îți va spune același lucru: “În timp, vei avea probleme cu genunchii.” Cimentul sau asfaltul sunt suprafețe care afectează articulațiile corpului. Un alt minus al trotuarului ar fi aglomerația. “Nu îți va fi ușor să te concentrezi pe antrenamentul tău și pe timpul pe care vrei să-l obții, alergând și făcând slalom în același timp printre oameni”, spune Daniela Vîrza, antrenor personal World Class America House.
Stradă
Beneficii: Alergatul pe stradă nu este foarte diferit de cel pe trotuar, dar este ceva mai eficient. Aici mă refer la faptul că obstacolele pe care le vei întâmpina, schimbările de direcție și de ritm vor fi mai puține.
Riscuri: Va trebui să dai muzica din căști mai încet, să ții capul sus și să fii mult mai atent. Specialiștii de la horizonfitness.com spun că ar trebui să alergi invers sensului de mers al mașinilor, adică să vezi și să fii văzut. Nu-i de glumă. Pe lângă asta, la fel ca la trotuar, suprafața nu-i prietenă cu articulațiile.
Parc
Beneficii: Mergi cel puțin într-o seară la alergat în cel mai mare parc din orașul tău. Vei vedea cât de plăcut e să alergi cu căștile-n urechi, pe lângă alți oameni care fac același lucru ca și tine. Vei scăpa de aglomerația și gălăgia din oraș. “Te simți mult mai aproape de natură, iar suprafața poate fi combinată. Poți trece foarte ușor de la aleea de asfalt la iarbă”, precizează antrenorul.
Riscuri: În parcurile din New York nu există niciun risc pentru cei care ies la alergat în parc. În România totuși, aleea nu e mereu alee. Mă refer aici la faptul că e posibil să întâlnești multe denivelări în asfalt care te vor face să îți ții privirea mai mult în pământ. În plus, spune Daniela: “dacă alergi în sezonul cald, mai ales seara, ia-ți măsuri de protecție împotriva țânțarilor”.
Alee pavată
Beneficii: Suprafețele pavate sunt de obicei denivelate și nu sunt atât de confortabile pentru glezne ori tălpile picioarelor tale. În plus, Daniela Vîrza mai spune că dacă te pregătești pentru o competiție în natură, unde terenul pe care vei alerga este accidentat, antrenamentul pe pavaj este o metodă bună de a-ți obișnui piciorul cu condițiile dificile de alergare și, cu timpul, de a căli și întări articulațiile.
Riscuri: Până când picioarele tale se vor obișnui cu acest tip de suprafață, articulațiile pot suferi uzuri și accidentări în timpul alergării. Așa ca n-ar fi rău să-ți sporești atenția.
Iarbă
Beneficii: “Șocurile la care ești supus la fiecare pas în timpul antrenamentului nu vor mai fi resimțite puternic de genunchi, glezne, șolduri sau coloană”, spune Daniela. În plus, vei avea o senzație minunată în timpul antrenamentului.
Riscuri: Din nou, dacă ai alerga în Elveția, n-ar exista nici un risc. În România din păcate cu greu găsești un spațiu verde curat, unde să ai și voie să alergi. Dacă vei alege unul oarecare, e posibil să ajungi acasă cu-n ciob în talpă sau zgâriat de o doză metalică.
Pistă de alergat
Beneficii: Este, de departe, suprafața care le bate pe toate celelalte. “Este ideală pentru orice fel de antrenament: maraton, sprint, obstacole, anduranță, efort anaerob sau chiar sărituri, fiind moale, elastică și special gândită pentru atenuarea șocurilor în articulații”, spune Daniela. Majoritatea au o lungime de 400 m, așa că vei putea calcula mai ușor cât ai alergat, fără să mai fie nevoie de vreo aplicație cu GPS.
Riscuri: În timp ce faci zece ture, peisajul rămâne același. S-ar putea să te plictisești; acesta ar fi cam singurul risc. O altă bilă neagră pentru pistele de alergat: sunt prea puține.
Daniela Vîrza este antrenor personal World Class America House și campioană europeană și dublă vice-campioană mondială la arte marțiale.