Pentru noua ediție W by World Class, am povestit cu Dragoș despre propriul business, proiectele cu un ONG și antrenamente. Altele în afară de plimbările cu Oscar.
Ce ți s-a întâmplat bine și foarte bine în ultimul an?
La lucruri bune aș trece experiența de lucru la Comisia Europeană (n.r. – Dragoș a fost, timp de un an, consilierul de comunicare al comisarului european pentru politici regionale) și descoperirea CrossFit-ului. Ambele experiențe mi-au solicitat la maximum abilitățile și m-au învățat foarte multe despre mine. La “foarte bune” aș trece decizia de mă întoarce în București la proiectul meu antreprenorial (n.r. – are propria firmă de consultanță în comunicare) și luna de training-uri pe care le-am susținut în Indonezia. Dar lucrul cel mai bun care mi s-a întâmplat anul trecut este Oscar, noul meu câine.
Fundația Hope and Homes for Children este cel mai nou proiect în care te implici. Cât de greu e să desființezi un sistem, așa cum își propune HHC, și să înlocuiești orfelinatul cu o casă caldă?
E foarte greu, dar nu imposibil, iar experiența României este chiar un exemplu pozitiv în regiune. Gândiți-vă că în anul 2000 erau 100.000 de copii în orfelinate, iar astăzi mai sunt doar 8.000. E încă o cifră foarte mare, dar este limpede că România a făcut progrese enorme, iar asta se datorează în mare parte unor organizații precum Hope and Homes for Children, care lucrează cu statul român pe această problemă de peste 18 ani. Ce este cel mai greu atunci când faci reformă sistemică este să accepți că nu există soluții perfecte și că schimbarea se face treptat și pe termen lung. Chiar dacă de la un an la altul schimbările nu par întotdeauna semnificative, când te uiți ce drum a parcurs România de la orfelinatele acelea de coșmar din anii ’90, pe care Hope and Homes for Children le-a închis, la casele de tip familial din zilele noastre, nu se poate să nu fii impresionat.
Cum se aplică în cazul tău principiile unui stil de viață sănătos?
Mănânc echilibrat, variat, mâncăruri cât mai simple, cât mai puțin procesate, cu ingrediente cât mai naturale. Nu am urmat niciodată diete. Pe lângă sportul propriu-zis, încerc să integrez mișcarea cât mai mult în viața mea. Am biroul și sala de sport aproape de casă și-mi stabilesc întâlnirile în zona biroului, astfel încât să fac cât mai multe drumuri într-o zi pe jos, nu cu mașina. Folosesc metroul și autobuzul atunci când e posibil. Pe vreme bună, merg și cu bicicleta, dar e foarte greu să porți o ținută business când mergi pe bicicletă într-un oraș care încă nu are piste și în care șoferii circulă ca-n junglă. Cel mai nesănătos aspect al vieții mele la ora actuală este somnul, care continuă să fie mult sub media recomandată de doctori.
Cum te menții în formă, exceptând faptul că pedalezi și mergi pe jos?
Anul trecut a fost anul CrossFit-ului, dar am hotărât să pun punct și virgulă acestui capitol, iar acum sunt din nou în căutarea unui model care să mi se potrivească. CrossFit-ul a apărut într-un moment în care ajunsesem cu sportul pe un platou și aveam nevoie de nouă provocare. Ca să folosesc un clișeu, CrossFit-ul a reaprins pasiunea în relația mea cu fitness-ul. În general, însă, eu prefer o abordare echilibrată a sportului. Prefer să fac puțin și regulat din toate, adică pedalat, înot, alergare.
Ce sporturi ai mai practicat în afară de acestea? Ai făcut ceva sport când erai mic?
O să râzi, dar eu n-am făcut sport aproape deloc până la 25 de ani. Dintr-o prostie. E drept că, de când m-am apucat, am încercat parcă să recuperez, dar n-am practicat niciodată un sport de echipă. Singurele sporturi au fost ciclismul, înotul, alergatul și mersul de pe munte. Numai că le-am practicat pe toate ca pe niște „activități fizice“, nu ca pe niște „sporturi“. Iar despre Pilates și despre CrossFit habar n-am în ce categorie se încadrează. Singurul sport pe care l-am făcut mai serios a fost kick boxing-ul, dar m-am lăsat după trei ani. Eu sunt o fire foarte competitivă și până de curând ora de sport era singurul moment din zi când reușeam să nu mă mai iau la întrecere cu nimeni, să fac ceva doar pentru mine, în ritmul meu, strict pentru plăcerea mea. De asta am fugit mereu de sporturile de echipă. Din când în când calc regula asta și mă trezesc că particip la competiții și o vreme îmi place și îmi iau doza de adrenalină, dar apoi îmi aduc aminte că nu asta caut eu, de fapt, în sport. Atunci mă resetez și caut altceva. Acum sunt fix într-un moment dintr-ăsta.
Ce îți dorești cel mai mult de la o vacanță?
Soare, plajă, carte, scuter, prieteni – nu neapărat în această ordine.
Ai un bucket list? Ce ai scris în ea?
Primar – Prim-ministru – Președinte. :)
Interviul complet în găsești în noua ediție W by World Class, disponibilă gratuit în toate cluburile World Class.