Jon Hellstedt, reprezentantul facultății NCAA în cadrul Departamentului de Atletism, a propus un model interesant și util pentru ca tinerii sportivi să facă performanță, analizând inclusiv schimbările resimțite de familie în procesul de dezvoltare sportivă. Iată care sunt cele trei etape ale dezvoltării sportive pentru tinerii sportivi: faza unu (explorare sau eșantionare), faza doi (angajament sau specializare) și faza trei (competență sau angajament).

Faza 1: Explorare/ Eșantionare

• Cea mai importantă etapă de dezvoltare are loc de obicei între 4 și 12 ani.
• Copilul încearcă diferite sporturi, își explorează abilitățile.
• În unele sporturi, cum ar fi gimnastica și patinajul artistic, copiii se implică în competiții și încep să se specializeze de la o vârstă fragedă.
• În alte sporturi, cum ar fi schiul fond, sportivii sunt de obicei mult mai maturi atunci când ajung la un nivel competitiv.
• Copilul poate experimenta mai multe cicluri de dezvoltare în diferite sporturi (de exemplu, joacă fotbal la 5 ani, tenis la 7 ani, atletism la 13 ani).

Experiențele neplăcute în sportul practicat de la o vârstă fragedă, îi pot îndepărta pe copii din cauza anumitor factori, cum ar fi:

• Accentuarea excesivă a competiției. Cel mai bun mod pentru ca un sportiv bun să progreseze nu este să îl introducem cât mai repede în competiție. Competiția poate împiedica dezvoltarea talentelor, deoarece, în ligile competitive de nivel superior, copiii sunt adesea nevoiți să stea pe bancă pentru a permite altor copii să joace. Copilul nu poate învăța și nu se poate dezvolta stând pe bancă și ar fi mai bine dacă ar participa la activități în care să fie implicat.

• Antrenoriat slab. Studiile arată că pentru dezvoltarea sportivilor de elită este esențială o pregătire de calitate, chiar și la o vârstă fragedă.  Antrenorii buni au capacitatea de a motiva și încuraja tinerii sportivi și de a le menține interesul activ pentru un sport. Copiii sunt mai predispuși să continue să joace dacă au antrenori buni. 

Recomandări pentru părinți

• Prezentați-i copilului o varietate de sporturi: există multe sporturi și activități fizice dincolo de sporturile tradiționale. O diversitate de experiențe sportive deschide calea pentru ca tinerii să găsească activități de care se vor bucura pe tot parcursul vieții.
• Puneți accentul pe distracție și pe dezvoltarea abilităților pentru a-i menține pe copii implicați și activi. Încurajați motivația intrinsecă de la o vârstă fragedă. Va continua copilul dumneavoastră să fie în formă și activ ca adult? 
• Minimizați competiția. Copiii nu sunt pregătiți din punct de vedere emoțional și cognitiv să concureze la această vârstă. Lucrați la dezvoltarea abilităților; căutați programe care susțin această filozofie.
• Asigurați o bună pregătire pentru participarea continuă și dezvoltarea abilităților. Fiți proactivi în găsirea unor antrenori buni care să vă împărtășească valorile.

Faza 2: Angajament/Specializare

• Creșterea angajamentului tânărului atlet față de sportul ales.
• Amploarea angajamentului este o problemă majoră cu care se confruntă familia, în special în cazul sportivului talentat.

Experiențele neplăcute în sportul practicat de la o vârstă fragedă, îi pot îndepărta pe copii din cauza anumitor factori, cum ar fi:

• Părinții și uneori antrenorii, pot avea un set de așteptări sau obiective diferite de cele ale sportivului, ceea ce duce adesea la conflicte.
• Sportivul trebuie să aibă sau să redescopere propriile motive pentru a face sport. 
• Doar cei mai puternici și mai încrezători copii au abilitatea de a rezista așteptărilor părinților și de a lupta pentru propriile vise.
• În cazul în care copilul renunță la propriile vise și adoptă obiectivele părinților sau ale antrenorului, este sortit eșecului și deseori se ajunge la epuizare.
• Dacă sportivul se simte în control, astfel încât să considere participarea ca parte a dezvoltării sale personale, atunci sportul poate fi o parte sănătoasă a maturizării. Dacă sportivul se simte controlat sau simte că nu ia decizii sau că nu se dezvoltă ca individ, se instalează starea de epuizare. Un studiu efectuat pe 15 sportivi adolescenți, care fuseseră campioni pe grupe de vârstă, dar care apoi au renunțat, a constatat că modul în care erau organizate sporturile la nivel înalt a contribuit la decizia lor de a renunța: aceștia simțeau că au puțin control asupra propriei vieți și simțeau că au o identitate redusă. 
• Atunci când părinții nu manifestă niciun fel de interes față de activitățile sportive ale copiilor lor, este foarte dificil pentru tânărul sportiv să se implice într-un sport. Acest lucru poate reprezenta o mare povară pentru antrenor, care încearcă să compenseze lipsa de sprijin a părinților.

Recomandări pentru părinți

• Promovați interesul copilului pentru activitățile fizice. 
• Nu insistați. Profitați de pasiunea copilului pentru activitatea fizică și joacă. Din nefericire, multe programe de sport pentru tineri îi descurajează prin faptul că sunt plictisitoare, repetitive, prea solicitante sau insensibile la nevoile lor. Căutați programe "centrate pe nevoile copilului, care pun accentul pe distracție și pe dezvoltarea abilităților. 
• Oferiți sprijin emotional. În timp ce tinerii se confruntă cu competiția, fiți alături de ei și implicați-vă în procesul de învățare a abilitaților valoroase de viață.
• Implică-ți copilul în luarea deciziilor privind alegerile sportive. Aceasta este vârsta la care copilul trebuie să învețe să fie autonom.
• Întăriți și susțineți deciziile și angajamentul copilului. Acesta este momentul în care trebuie să învețe despre perseverență și angajament.
• Comunicați cu antrenorii. Continuați să construiți o relație bună cu antrenorii și învățați-vă copilul să facă la fel.

Faza 3: Competență/angajament

• Această fază necesită ore lungi de antrenament, pregătire intensă și participarea la evenimente competitive. Rolul sportiv devine o caracteristică centrală a vieții tânărului.
• Pentru majoritatea sportivilor, această fază presupune să devină suficient de bun pentru a-și atinge obiectivele.

Experiențele neplăcute în sportul practicat de la o vârstă fragedă, îi pot îndepărta pe copii din cauza anumitor factori, cum ar fi:

• Părinții care critică eforturile copilului lor, care își exprimă îndoielile cu privire la potențialul de succes. 
• În loc să se promoveze participarea în masă, cele mai multe programe se concentrează doar pe elevii de elită, ignorând nevoile celorlalți participanți. Resursele și facilitățile limitate le refuză multor tineri sportivi oportunitățile de a participa.

Recomandări pentru părinți

• Oferiți sprijin emoțional continuu și un refugiu față de presiunile competiției.
• Acceptați autoritatea antrenorului și deveniți mai puțin proeminent în luarea deciziilor. Concentrați-vă pe parenting mai degrabă decât pe coaching. 

Sursa: https://www.momsteam.com/successful-parenting/three-stages-of-athletic-development-sampling-specializing-investment?page=0%2C0